Constantin Codrescu

Dragă, iubit, minunat Om cu “O” mare și artist fără pereche, Puiu Codrescu,

Acum “100 de ani” eram in tramvaiul 5 care venea spre centru din Floreasca unde locuiam! Te știam din film, din teatru, din teatrul radiofonic, dar nu te vazusem de aproape!

Eram student la superba Marietta Sadova. Am coborât (din tramvai!) împreuna și te-am urmărit. În fața bisericii Kretzulescu de lângă Universitate – Te-ai oprit – Ți-ai fșcut o cruce mare cat o zi de post și ai pornit din nou. Am rămas fără glas! Din clipa aceea te-am adorat!

Am visat atunci când aveam caș la gură (la 20 de ani) că-mi voi da promoția la Institut cu piesa “Orologiul Kremlinului” în care tu erai profesorul si eu Sasha Rbacov?

Am visat eu atunci că vei fi frate de-al meu în Harap Alb, Ianuli (în seria Haiducilor) apoi șeful revoluționarilor în toate seriile cu Margelatul!???

Tu ești și rămâi un Prieten fără pereche!

Aș putea scrie o carte despre tine și tot ce s-a petrecut cu noi în ani și ani de zile!

Sa fii așa cum ești, să te bucuri de viață, de succese și de Doamna ta care este și va rămâne lângă tine mereu.

Te iubesc dragul meu drag – Puiu și nu uita ce-a zis Nichita Stanescu: “Un prieten adevărat e mai prețios ca un înger”.

Iar pentru voi dragi cititori am un îndemn pornit din tot sufletul meu. Citiți cartea lui Puiu Codrescu pe care el a intitulat-o atât de sugestiv ”UN TIMP PRIN CARE AM TRECUT”

Dragi cititori din timpul prin care a trecut Puiu Codrescu am făcut și eu parte.  Citiți și o să vedeți de ce-l iubesc eu pe acest minunat Om cu “O” mare.

De ce-l iubesc pe maestrul Codrescu? Pentru că m-a făcut să ţin seama de legătura fundamentală a omului cu natura, cu pământul și morile, vânturile de miazăzi, încrederea în semeni.

Cu toţii visăm la o lume perfectă și iubesc oamenii care toată viaţa lor s-au străduit să statornicească relaţiile perfecte între semenii lor. Este ceea ce maestrul Codrescu a făcut de când se știe. I-a ieșit mai mult sau mai puţin, dar s-a străduit din răsputeri.

Dacă nu i-a ieșit a fost numai pentru că ceilalţi au decis să ignore semnele. Iubesc oamenii care știu a frământa pământul în mâinile lor. Pământul aspru și binecuvântat al iubirii și încrederii.

Este ceea ce maestrul a reușit de-a lungul timpului prin care a trecut. Pentru vocea sa. Unică, inconfundabilă, irepetabilă. Vocea lui Constantin Codrescu a făcut carieră din primii ani. Avea o rezonanţă de instrument muzical, un fel de orchestră care putea să cânte de una singură simfonii întregi.

Constantin Codrescu este unul dintre cele mai cunoscute nume ale teatru- lui și lmului românesc. „Moara cu noroc”, în regia lui Victor Iliu, rămâne un etalon în lmul românesc. Rolul hangiului Ghiţă i-a salvat viaţa, l-a trezit la realitate, l-a motivat. Caracter puternic, Constantin Codrescu a ales să nu se frângă vreodată, și-a păstrat coloana intactă, în ciuda vremurilor pe care le-a trăit, a timpului prin care a trecut.

Citeste pe larg...